Ana Pauker, numită „cea mai temută femeie din lume” de prestigioasa revistă americană Time, s-a născut la 13 decembrie 1893 în Codăești, județul Vaslui, într-o familie de evrei români.
Pauker a fost activistă comunistă ilegalistă și lideră a grupării „moscovite” a Partidului Comunist Român, vicepremier și ministru de externe al României între anii 1947 și 1952.
De altfel, Pauker a fost prima femeie vicepremier și ministru de externe atât din istoria țării noastre, cât și din lume. Ana Pauker a fost una dintre puținele femei din perioada stalinistă care a ajuns să dețină funcții înalte.
Pauker a studiat medicina la Geneva, între 1918 și 1919, însă și-a întrerupt studiile. S-a întors în România ca soție a lui Marcel Pauker, lider comunist român de origine evreu.
Pauker a fost arestată de mai multe ori pentru activități politice interzise, ca membră a Partidului Comunist. Aceasta a militat și pentru separarea Basarabiei românești de România. A fost condamnată la 10 ani de închisoare. Însă, a reușit să fugă în URSS în 1926, acolo unde avea să rămână până în 1934. Atunci când s-a întors în țară, Pauker a primit funcții în partidul comunist. Totuși, aceasta a fost din nou arestată în 1935 și condamnată la 10 ani de închisoare. În mai 1941 i-a fost permis să plece în Uniunea Sovietică, în urma unui schimb cu un politician român reținut de sovietici.
Soțul său, Marcel, a fost arestat și executat în 1938 de către sovietici, fiind numit „spion al Occidentului”. Cu toate acestea, credința și loialitatea Anei Pauker pentru cauza comunistă și regimul sovietic nu au fost zdruncinate de acest eveniment. Mai mult, Pauker l-ar fi condamnat pe soțul ei în fața celor trei copii ai lor și l-ar fi declarat troțkist.
„Tovarășa” Pauker a fost descrisă drept „un boa constrictor” de către principesa Ileana a României. „Greoaie și trândavă cum era avea tot ce este respingător, dar totodată fascinant la un șarpe. Puteam să îmi imaginez cu ușurință, doar privind-o că își denunțase propriul soț, care fusese, ca urmare, împușcat. Întâlnirile mele ulterioare cu ea mi-au demonstrat strălucirea rece și dezumanizantă datorită căreia ajunsese la puternica poziție pe care o ocupa acum”, spunea principesa despre Ana Pauker.
Atunci când a apărut pe coperta revistei americane Time în 1948, alături de fotografia sa a fost inclus titlul „For an old battle-ax, a new edge” („Pentru o veche secure, un nou ascuțiș”). Totodată, articolul despre Ana Pauker din revistă era intitulat „Cea mai temută femeie din lume”.
În 1944, Pauker s-a întors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, după ce Armata Roșie a intrat în țară. „Tovarășa” Pauker a participat în mod activ la impunerea comunismului prin crimă și teroare în România. Pe plan extern, țara noastră a devenit stat satelit al Uniunii Sovietici. Astfel, România a rupt relațiile diplomatice cu Europa de Vest.
Ana Pauker a fost eliminată de la conducerea PCR în 1952, în timpul unui val de epurări inițiat de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pauker a fost acuzată de „cosmopolitism” și „activități antipartinice”, de sabotaj împotriva colectivizării agriculturii și de legături cu legionari, agenți străini. Deși a fost supusă unui șir de interogatorii în februarie 1953, la doar o lună și jumătate de la moartea lui Iosif Stalin, în aprilie 1953, Pauker a fost eliberată din închisoare și ținută în arest la domiciliu sub supraveghere continuă. A fost exclusă din Partidul Muncitoresc Român în 1954. Imaginea Anei Pauker în istoria evreilor nu este deloc una pozitivă.
Spre sfârșitul vieții sale, i-a fost permis să lucreze drept traducătoare la Editura Politică, însă fără drept de semnătură. Ana Pauker a murit la 3 iunie 1960, în București, în urma unui cancer la sân.
Totuși, imaginea sa a fost reabilitată după 1965, de către Nicolae Ceaușescu. Urna cu cenușa sa a fost depusă la „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism” (astăzi Mausoleul din Parcul Carol I). În 1991, după dezafectarea mausoleului, cenușa Anei Pauker a fost luată de familie și dusă în Israel.
Ana Pauker, alături de regina Maria, pe un afiş al unui simpozion ştiinţific
În urmă cu 56 de ani s-a stins din viaţă liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej